De cand am descoperit ca in sosul pesto din comert se pune zahar (ceea ce mi se pare absolut inutil), am decis sa imi cumpar o tufa de busuioc la ghiveci, din care sa fac pesto numai in casa. Sunt foarte incantata de decizia luata, mai ales ca, pe timpul iernii, de exemplu, tot faceam ture pe la piata si prin supermarketuri dupa legaturi proaspete de busuioc si de cele mai multe ori ma intorceam cu mana goala. Acum am busuiocul disponibil si spornic tot anul. Il tin la fereastra (sau pe balcon), la aer, incerc sa evit soarele prea puternic pentru ca frunzele sunt foarte sensibile, dar in acelasi timp ma asigur ca isi ia doza optima de lumina. Il ud o data sau de doua ori pe zi, in cantitati moderate. Ii tai frunzele periodic (cam o data pe luna), stimuland astfel desimea plantei. Odata ce ai busuiocul, tot ce iti mai trebuie ca sa obtii sosul pesto sunt doar un blender, putin caju, 1 catel de usturoi si ulei de masline. Reteta traditionala contine si branza pecorino, insa iese bine dozat si daca se foloseste numai parmezan. La fel, mugurii de pin sunt optionali, pot fi usor inlocuiti cu caju.

Ingrediente :

• 2 legaturi de busuioc
• caju
• muguri de pin
• parmezan
• ulei de masline
• 1 catel usturoi 

Cantitate : 1 borcan 220 g

Mod de preparare:

Pun toate ingredientele in robotul de bucatarie si mixez. Daca este nevoie amestec din cand in cand cu lingura de lemn sau de silicon.

• 

• 

La final sosul pesto arata cam asa:

• 

• 

Bon appétit!